Îți iubești chipul dulce al puilor, dar când ceva nu este în regulă, este o alarmă. Dacă câinele are o buză de grăsime, poate fi de la un tussle cu un alt câine, o pisică sau chiar o insectă. Alte cauze potențiale ale unei buze umflate includ infecție, boli dentare și tumori.
Mușcături și intepări
Câinii sunt niște creaturi curioase, ocupate, adesea urmându-și nasul oriunde sunt conduși. Dacă puii tăi l-au blocat în locul greșit, ar fi întâmpinat o albină sau un păianjen care ia ofensat interesul. Sânii și mușcăturile pot provoca o buză umflată și dacă câinele are o reacție alergică severă, gâtul său se poate înmuia, tăindu-și capacitatea de a respira. În cazul în care umflarea se extinde și are probleme cu respirația, nu așteptați ca câinele dvs. să treacă pentru a căuta un tratament veterinar. Dacă suferă de o reacție alergică, antihistaminicele și steroizii pot face parte din planul său de tratament.
Creșteri orale
Creșterile canceroase și necanceroase pot provoca buze umflate la câini. Creșterea orală care poate afecta buzele câinelui include verucile virale, papilomii cu creștere mai lentă, epulidele și tumorile canceroase, cum ar fi carcinomul cu celule scuamoase. Dacă pușca ta are o tumoare pe gură, va avea probabil probleme de mâncare; alte simptome includ sângerare și miros neplăcut. Dacă tumori benigne sau maligne necesită tratament precoce pentru a opri creșterea, deși verucile virale pot dispărea singure.
Probleme dentare
Problemele dentare pot da câinii dvs. o gură umflată sau buze. Un dinte infectat va provoca umflături, precum și febră și depresie. Boala severă a gingiilor și inflamația din interiorul gurii, cum ar fi stomatita ulcerativă, pot provoca inflamația buzelor. Stările dentare sunt dureroase, care prezintă adesea simptome, cum ar fi reticența de a mânca, degetul la gură, respirația urât mirositoare și sângele sângeros. Tratamentul depinde de afecțiune și poate include extracția dentară, curățarea dentară și antibiotice pentru a elimina o infecție.
Infecție din leziuni
Pe langa o natura curioasa, cainii iubesc sa faca cate ceva care ar putea gusta bine. Asta inseamna ca poate innebuneste ceva capabil sa-si taie gura, cum ar fi o planta ascutita, ceea ce duce la inflamatie si rani in gura. Alte simptome includ sânge în saliva lui, salivare și respirație urât mirositoare. O întâlnire întâmplătoare cu un alt câine sau o pisică poate avea ca rezultat o rană infectată cu puncție, cunoscută și sub numele de celulită. Semnele unei infecții includ umflături, roșeață, sensibilitate sau durere și ulcere. Va avea nevoie de o excursie la veterinar pentru a-și curăța rana și antibiotice pentru a elimina orice infecție.
Folduri pentru buze
În cazul în care câinele dvs. este o rasă cu buza superioară și buza inferioară, cum ar fi un bulldog englez sau Saint Bernard, el poate prezenta o inflamație a pielii, cunoscută sub numele de dermatită cu buze. Buzele sunt predispuse la acumularea de umiditate, provocând umflarea, inflamarea și mirosul neplăcut. Menținerea pe partea de sus a igienei orale a câinelui este importantă, ceea ce înseamnă că buzele sale trebuie să fie curățate o dată sau de două ori pe zi cu un produs de curățare ușoară. De asemenea, gura trebuie să fie uscată pentru a menține umiditatea în colectarea în pliuri. În cazuri severe, faltele profunde ale buzei pot fi corectate chirurgical.
Alte cauze
Dacă câinele dvs. găzduiește bifa gresit, el poate deveni infectat cu rickettsia rickettsii, organismul care provoacă febra Rocky Mountain. În stadiul acut, această afecțiune poartă simptome precum febră, depresie, pierderea poftei de mâncare, dureri articulare și musculare și acumulare de lichide la nivelul feței și picioarelor. Tratamentul veterinar este necesar pentru o recuperare completă și necesită terapie cu antibiotice. Pot fi necesare alte îngrijiri de susținere, cum ar fi terapia cu lichide, în funcție de starea câinelui.
Unele rase de câini, cum ar fi boxerii, păstăii Doberman și retriverele labrador, au o boală rară cunoscută sub numele de osteopatie craniomandibulară, provocând umflarea maxilarului. Condiția tinde să se dezvolte la câini mai puțin de un an și include alte simptome, cum ar fi salivarea, reticența de a mânca și febra. Adesea se stabilizează în jurul vârstei de 1 an, iar antiinflamatoarele ajută la gestionarea durerii asociate.
